Carnea de pasare – un aliment ideal pentru toate vârstele

Carnea de pasăre ocupă un loc important în alimentaţia omului datorită calităţii sale. În comparaţie cu celelalte animale domestice producătoare de carne, pasărea prezintă avantajul de a furniza, datorită greutăţii ei corporale reduse, carne mereu proaspătă.
Carnea de pasăre se prepară repede, uşor şi are numeroase însuşiri organoleptice şi nutritive: este săracă în calorii şi bogată în proteine (carnea albă de pui de găină are un conţinut ridicat de proteine 21-22% iar cea roşie de pui 19-20%). Datorită structurii sale fine este uşor de masticat şi digerat, fiind un aliment ideal pentru toate vârstele, iar pentru însuşirile sale dietetice este recomandată în alimentaţia copiilor, bătrânilor şi convalescenţilor. De asemenea, grăsimea din carnea de pasare are o cantitate mică de colesterol.
Carnea de pasăre conţine toţi aminoacizii esenţiali necesari alimentaţiei omului şi nu are grăsime în interiorul sau între fibrele musculare. În plus, carnea şi organele de pasăre constituie o sursă bogată în săruri minerale şi vitamine.
Pe plan mondial, carnea de pasăre a câştigat o poziţie foarte importantă între alimentele de origine animală ale oamenilor atât datorită calităţilor sale nutritive cât şi a costurilor reduse în comparaţie cu alte surse de proteine de origine animală.
Structura şi compoziţia chimică a cărnii de pasăre
Prin carnea de pasăre, în sensul larg al cuvântului, se înţelege musculatura scheletică împreună cu ţesuturile de legătură naturală: conjunctiv, osos, gras, tendoane, aponevroze, vase sangvine şi limfatice, nervi şi piele. Uneori în această categorie sunt cuprinse şi organele comestibile: inima, ficatul, pipota, splina.
Spre deosebire de mamifere, carnea de pasăre are bobul mai fin, irigaţia cu sânge este mai redusă, iar ţesutul conjunctiv este mai puţin dezvoltat. Grăsimea este depusă cu predilecţie în ţesutul conjunctiv subcutanat, pe pipotă, pe intestine şi pe pereţii interni ai cavităţii abdominale.
La speciile găină şi curcă se întâlnesc două tipuri de musculatură: albă în zona pieptului şi roşie în restul corpului. La tăierea diferitelor specii de păsări rezultă, pe de o parte carcase curăţate şi organe comestibile şi pe de altă parte, subproduse necomestibile şi deşeuri.
În compoziţia chimică a cărnii de pasăre există diferenţe destul de mari, mai cu seamă în funcţie de specie şi starea de îngrăşare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *